O noua etapa!

        "Ultima oara si gata.....ti-o jur" vorba celor de la Voltaj...gata de acum viata mea e intr-adevar a mea ! Nu- mi vine sa cred ca o copila naiva cu codite si fundite acum e mare, studenta chiar...sunt nerabdatoare sa vad cum va fi noua experienta dar imi pare rau ca ma despart de amintiri frumoase, de colegi , de prieteni chiar si de liceu;))...nu-mi vine sa cred ca zic asta, dar DA - o sa-mi fie dor de liceu! Nostalgia clipelor de demult ma copleseste mai ales cand ma gandesc ca am sa pierd tot ce aveam vaga impresie ca am castigat pe parcursul ultimilor 4 ani!

triste ganduri ale tineretii batrane

Ma uit in jurul meu si nu mai inteleg nimic...nimic din ce vroiam nu mi se mai pare asa interesant ...nimic din ce am nu e concret sau chiar nu am e doar o iluzie. Pana si cuvintele din capul meu nu se mai aseaza si nu mai pot forma fraze coerente..ma pierd in gandiri nu pot termina nimic din ce incep ...vreau si nu shtiu ce vreau. M-am saturat de lumea asta plina de interese in care nimic nu iti este oferit fara sa ti se astepte ceva in schimb...parca nimic nu mai e omenesc si totul depinde si se rezuma numai la bani.....urasc cuvantul asta!!!! Din cauza asta sunt asa de schimbata si nu ma mai recunosc atunci cand ma uit in oglinda ,pentru ca m-am adaptat unei lumi gresite pline de tentatii , de iluzii, de aiureli dar lipstita de lucruri concrete care chiar au valoare. M-am saturat sa ma uit in jurul meu si sa vad numai minciuna , ura, inselaciune, crima vreau sa schimb ceva in lumea mea ...as vrea sa fiu eu omul acela bun care sa schimbe lumea...dar acum nu pot pentru ca traiesc intr-o minciuna permanenta in care am intrat de bunavoie si nu mai pot iesi....vreau sa pot sa spun tot fara sa ma mai feresc ...fara sa-mi pese de aparente si de ce o sa creada cei din jur...probabil ca devin plictisitoare si de neinteles ...dar simt nevoia sa mi scriu tipatul din sufletul meu  ... vreau sa fiu libera sa nu depind de atat de multe formalitati ce impiedica omul sa traiasca ceea ce e cu adevarat important...dragostea...cerul, marea..niste frumuseti enorme pe langa care omul de astazi trece fara sa le bage in seama.....De ce suntem asa de preocupati de ce s-ar putea sa creada ceilalti despre noi? As vrea sa fug undeva unde nu exista minciuna in schimb sa existe prietenie adevarata , dragoste curata si pura si sa nu-mi fie frica sa strig in gura mare ca nu mai pot! Vreau sa evadez din cotidian...sa fug ...sa plec....si nu pot nu am unde...nimeni nu ma aude...dar eu strig!